NEOANE

Iluminatul  scoate în evidenţă caracteristicile unei case şi vine în întâmpinarea nevoilor celor care locuiesc în ea.

Lumina este o radiaţie sau un complex de radiaţii electromagnetice, emise de surse luminoase care au impact asupra ochiului omenesc. Lumina electrică are la bază un dispozitiv care produce radiaţii luminoase, prin conectarea la o reţea electrică. Atunci când se face referire la sursele de lumină electrică, se vorbeşte, de fapt, despre modul în care se obţine radiaţia luminoasă. Astfel poate fi vorba despre becuri  incandescente şi despre neoane, care funcţionează pe bază de gaze şi vapori metalici.

Despre neoane se poate spune că pot asigura o sursă de lumină mai puternică decât  becurile cu incandescenţă şi sunt indicate pentru zonele şi activităţile care presupun o mare atenţie la detalii.

Principiul de funcţionare al neonului constă în generarea de radiaţie electromagnetică în spectrul vizibil, prin stimularea cu radiaţie ultravioletă a unei pulberi fluorescente. Lumina ultravioletă este produsă de o descărcare electrică întreţinută de un amestec de vapori de mercur şi argon.

Istoria tuburilor fluorescente începe în anul 1909.

Amestecul chimic aflat în componenţa unui neon cuprinde neon, sodiu, argon, vapori de  mercur şi fosfor. Fluorescenţa este proprietatea unor substanţe de a emite lumină atunci când intră în contact cu radiaţiile ultraviolete. Despre neoane se poate spune că se bazează pe un principiu de funcţionare diferit de cel al becurilor cu incandescenţă. Un neon, indiferent de forma pe care o are, prezintă la cele două capete doi electrozi în formă spiralată, acoperiţi cu o substanţă emisivă. Aceşti electrozi sunt trecuţi prin două picioruşe. Pe pereţii interiori ai neonului se depune o pulbere fluorescentă, iar imediat ce acest proces s-a finalizat, tubul este închis şi vidat.  După ce tuburile au fost vidate, filamentele laterale sunt încălzite şi se introduce argon şi mercur lichid. Amestecul fluorescent va absorbi energia radiaţiei ultraviolete generate la descărcarea electrică în vapori de mercur şi argon.

Lampa floorescentă, neonul, deţine alte două componente esenţiale: starterul şi balastul. În mometul alimentării cu energie electrică, starterul permite aducerea electrozilor la incandescenţă şi apoi asigură întreruperea curentului de încălzire după ce lampa se aprinde. Starterul este tot un mic tubuleţ care funcţionează tot pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaz ionizat, în principiu, neon.  Balastul are rolul de a realiza o supratensiune la bornele tubului, care este necesară pentru amorsarea arcului electric în amestecul de gaze din interior şi în limitarea ulterioară a curentului din tub, permiţând astfel  o funcţionare stabilă a acestuia.

Curentul electric străbate cei doi electrozi ai tubului, îi încălzeşte şi conduce astfel la eliberarea de electroni în interior, practic, la ionizarea argonului. În momentul în care curentul alimentează circuitul cu starter, se generează un arc electric între cei doi electrozi, relizându-se conexiunea prin aprinderea starterului. Unul dintre electrozii starterului este bimetal, având proprietatea de a se îndoi la căldură. Astfel, starterul aprins va genera lumină, dar şi căldură, fapt ce va conduce la îndoirea electrodului bimetalic şi, implicit, la realizarea contactului dintre acesta şi celălalt electrod. Prin acest contact, va dispărea arcul electric, gazul din interiornu va mai fi ionizat, iar starterul se va stinge. Electrodul bimetal nu va mai beneficia de căldură, va reveni la forma iniţială şi va redeschide astfel circuitul.

Filamentele lămpii au ionizat gazul din interior, iar balastul, în principiu o bobină, va genera un câmp magnetic care va fi menţinut de alimentarea cu energie electrică. În momentul deschiderii starterului, balastul nu va mai fi alimentat un timp, se va schimba astfel intensitatea câmpului magnetic al bobinei, asigurându-se descărcarea la o presiune joasă,  în amestecul de vaporii de mercur şi în argon.

Materialul emisiv de pe cei doi electrozi va emite electronii care vor migra în interiorul gazului din tub. Parte din mercur se va transforma în formă gazoasă şi amestecul gazos de argon şi vapori de mercur va fi puternic ionizat. Electronii şi atomii încărcaţi pozitiv se vor mişca în interiorul tubului, ciocnindu-se cu atomii de mercur ai căror electroni sunt foarte încărcaţi. În momentul revenirii la o valoare normală de energie, se va elibera radiaţia ultravioletă. Aceasta interacţionează cu pulberea fluorescentă de pe pereţii tubului, în aşa fel încât energia respectivă va fi transformată în lumină vizibilă.

Acest întreg proces atât de elaborat este cel care generează lumina specifică. Despre neoane se poate spune astfel, că pot asigura o sursă foarte puternică de lumină vizibilă, de care ne putem folosi pentru a ne desfăşura activitatea într-un mod cât mai optim.

Fabricile şi magazinele de specialitate pun la dispoziţia clienţilor neoane de diferite forme şi putere. Aceste lămpi fluorescente îşi găsesc utilitatea în cele mai diverse locuri şi activităţi, de la încăperi mari, la spaţii publicitare sau acvarii ce necesită sursă de lumină. Neoanele pot fi lungi scurte, groase, subţiri, drepte, circulare sau în formă de U, albe  sau colorate.

Un iluminat potrivit va evidenţia foarte bine ceea ce trebuie într-o  încăpere, şi va ajuta la desfăşurarea activităţilor specifice fiecărei camere. Pentru o difuzare corectă a luminii, o casă ar trebui să fie prevăzută cu  o lumină generală, realizată prin iluminatul prin podea sau prin spoturi montate în locuri ascunse care asigură cantitatea de lumină necesară creării ambientului şi de un iluminat suplimentar în funcţie de destinaţia acesteia, putând fi realizat cu ajutorul  neoanelor.

Într-un dormitor se va alege un corp de iluminat care va asigura atmosfera ambientală, dar şi o sursă de lumină puternică, necesară în cazul unor activităţi care au nevoie de lumină din plin, aici putând fi vorba despre neoane.

Dormitorul copiilor trebuie  iluminat prin intermediul mai multor surse. Pentru citit şi scris copiii au nevoie ca lumina să le vină din spate, pentru joacă sau alte activităţi lumina trebuie să fie puternică şi să umple întreaga încăpere, aici putând fi luată în calcul lumina de neon. Pentru veghe se va instala o sursă discretă, asigurând o lumină ambientală, foarte slabă.

În camera de zi se poate  opta pentru o iluminare departajată, fiecare parte a încăperii având nevoie de o anumită intensitate a luminii. Astfel se vor alege atât  aplice sau spoturi montate pe pereţii laterali, cât şi lustre montate în tavan.

Despre neoane se poate spune că sunt indicate în baie, acolo unde lumina  trebuie să fie puternică. Prin montarea corpurilor de iluminat  se vor viza părţile întunecate ale băii, astfel încât întreaga încăpere să fie scăldată în multă lumină. Se vor alege mai multe surse, spoturile puternice montate deasupra oglinzii şi aplicele din tavan fiind variantele cele mai bune.

În bucătărie se va alege iluminatul atât general, cât şi funcţional. Montarea corpurilor de iluminat în zonele de lucru este obligatorie şi se poate asigura prin alegerea neoanelor. Iluminatul general va asigura o lumină puternică întregii încăperi şi se va realiza prin montarea sursei de lumină în tavan.

Un birou sau o bibliotecă vor fi iluminate ambiental, dar şi funcţional. Este locul unde veiozele şi  lampadarele se potrivesc cel mai bine, iar sursele de lumină furnizate de un neon vor putea asigura desfăşurarea activităţilor care necesită o vizibilitate sporită.

Holurile casei necesită o lumină puternică, iar când vorbim despre neoane putem spune că se potrivesc foarte bine acestor spaţii. De asemenea, balcoanele, cămările, dressing-urile şi debaralele necesită foarte multă lumină. Sunt spaţii de depozitare în care vizibilitatea trebuie asigurată prin cantitatea de lumină, neoanele reprezentân una dintre cele mai bune variante.

În ceea ce priveşte tipurile de corpuri de iluminat, variantele existente pe piaţa de specialitate sunt foarte multe.  Alegerea corpului de iluminat se face atât în funcţie de tipul de lumină dorit, cât şi în funcţie de imaginea de ansamblu.

Despre neoane se poate menţiona faptul că prezintă o serie de avantaje. Pe lângă calitatea luminii pe care o generează, un neon consumă doar un sfert din energia electrică necesară unui bec cu incandescenţă pentru a genera aceeaşi luminozitate, iar durata medie de funcţionare este de până la zece ori mai mare decât în cazul unui bec clasic.

Pentru cei care preferă căldura şi nuanţa liniştitoare a becului clasic, neonul nu reprezintă neapărat o variantă optimă. Însă sunt spaţii într-o locuinţă, în care caliatea şi intensitatea luminii neonului nu vor afecta foarte tare preferinţele în materie de lumină.

În principiu, neoanele sunt preponderent folosite în spaţii comerciale, medii industriale,clădiri de birouri, spaţii şi panouri publicitare şi luminoase, atât datorită calităţii luminii vizibile, cât şi datorită reducerii costurilor.